Gamerii - Opresaţii societaţii

De ce gamerii sunt consideraţii persoane fară viaţă şi viitor? Hai, chiar aşa să fie? Ce face societatea să fie atât de intolerantă faţa de o categorie de oameni care îşi aleg un anume mod de a-şi petrece timpul liber sau, de ce nu, chiar să facă o carieră din această ocupaţie.

Normal, societatea vede în gameri nişte scursuri neinteligente, nepregătite pentru viaţa de toate zilele. Nişte oamenii a căror viaţa se rezumă doar la a sta pe un scaun, a pătrunde în lumi virtuale şi realitaţi create artificial. Dar e oare aşa? După cum am arătat şi în articolul despre feminism, trăim într-o societate de dublu standardizatori, iar gamerii sunt şi ei victime ale acestor neînţelegeri născute din incapabilitatea idioţilor de a accepta fără a înţelege. Culmea, să accepţi fără sa înţelegi e bine în unele domenii, ba chiar indicat (religia, politica, etc).

Revin, acest grup de oameni e văzut prost de societate. E adevarat; unii gameri sunt introverţi, dar aceasta nu e o calitate specifică gamerilor. Introvertirea ţine de temperament, aşa cum mi-a explicat un bătrân profesor la liceu, iar gamerii nu sunt preponderent melancolici sau flegmatici, cele doua tipuri de temperament care sunt predispuse spre introvertire. Accept, atât ca şi gamer, cât şi ca om, că introverţii au o predispoziţie spre gaming, dintr-un motiv foarte simplu; lumea virtuală le oferă siguranţă. Nu joaca jocuri video pentru că sunt obsedaţi sau "no-lifer"-i, ci pentru că în mediul virtual nimeni nu te judecă, nu le pasă dacă eşti frumos sau urât, bărbat sau femeie.

Astfel, societatea se împarte astfel: gameri, non-gameri (care, pot sa urască gamerii sau să fie indiferenţi la adresa lor) si gameri "in-denial", acei oameni care susţin că desfaşoară acestă activitate într-un mod casual, deci nu se consideră gameri.

Gamerii sunt oameni inteligenţi. Poate unii, chiar mai inteligenţi decât media. Acum, să ne întelegem, nu vorbesc despre Elvis Mondialu care joacă numa' Counter-Strike, ci despre acei oamenii care caută un joc ce ofera exprienţe similare cu lumea reală, în speranţa că aceste experienţe i-ar putea ajuta în viitor. Nu doar o data am fost ajutat de cunoştiinţe primite printr-o astfel de cale.

În final, vreau să spun că şi gamerii sunt oameni, cu absolut nimic diferit faţă de restul, aşa ca încercaţi să vorbiţi cu ei. Aţi putea sa fiţi surprinşii de cât de receptive sunt aceste specimene nocturne, sedentare si pizzavore.

Cu şi despre feminism

Cu şi despre feminism

De ce urăşte Hosu feminismul?

Hai să nu o luam chiar aşa de literar, că nu urăsc feminismul ca şi concept. Însă mă enervează ipocrizia aşa-ziselor feministe care nu practică ce predică.

Acum, că ne-am făcut înţeleşi mai bine, să trecem mai departe. Ce vrea de fapt feminismul de la societate? Ceva foarte simplu: egalitate. Feminismul, aşa cum este definit pe binecunoscutul site atotfăcător de teme Wikipedia, este "este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale."

Toate bune şi frumoase şi trebuie să spun ca normal, accept şi susţin persoanele care lupta pentru drepturile egalităţii de gen, iar faptul ca inclusiv mama mea a lucrat în acest domeniu îmi oferă o perspectivă de înţelegere pe care nu toţi o au. De ce, totuşi, urăsc feminismul?

Uitaţi-va numai la nume! Feminism. De ce doctrina teoretică şi de acţiune care luptă împotriva inegaitaţii de gen conţine numele unui gen? Acum, haideţi toate feministele în capul meu urlând argumente de genul:

• femeile au fost mereu asuprite în societate;
• noi am pornit mişcarea, i se cuvine numele nostru;
• din moment ce femeile sunt cele care au suferit cel mai mult în trecut şi continua să sufere, feminismul nu vrea doar egalitate de şanse, dar şi privilegii pentru dumnealor.

Mai sunt si alte lucruri pe care le spun feministele care nu sunt, cum să le zic?, egalitariste. Da, cred ca egalitarist sună mult mai bine. La urma urmei, egalitarismul tocmai asta doreşte: egalitate între diferite categorii sociale.

Ca să concluzionez această parte a expunerii mele, pot sa spun doar atât: feminismul, ca si concept, e bun, dar din punct de vedere al praticii, e praf si pulbere mărunt.

Dublul standard feminist

În timp, o să vedeţi ca eu sunt omul care poate să găseasca o mie si una de utilizări ale dublului standard. Acesta e o eroare care poate să fie găsită oriunde şi care e abuzată de toţi dobitocii de pe şi din afara internelului. E uşor de folosit, nu ai nevoie de instruire specială si merge în orice situaţie. Totuşi, pentru ca subiectul nostru este feminismul, să vorbim puţin despre dublul standard feminist.

În general, feministele apelează la dublul standard atunci când vor să trezească o oarecare compasiune. (ex: unele feministe considera ca a lovi un bărbat din poziţia de femeie e corect, dar invers nu, cand, în fapt, a folosi violenţa asupra oricui e greşit)

Acestea mai folosesc dublul standard şi in alte contexte. De exemplu, atunci când vor sa obţina un anumit nivel de superioritate în faţa bărbatului. (ex: de ce e politic incorect să spui ceva negativ despre orice femeie, dar e extrem de amuzant să batjocoreşti un barbat?)

Uite şi o listă cu câteva dublu-standarde care sunt semi-serioase, semi-amuzante, dar cât se poate de adevarate:

• Femeile vor sa concureze cu bărbaţii pentru slujbe, însă vor ca partenerul să câştige mai mult ca ele;
• Bărbaţii sunt superficiali pentru că vor o parteneră cât-de-cât atractivă, inteligenta si tânară. Femeile NU sunt superficiale pentru că vor un bărbat mai in vârstă, înalt, atragător, care câstigă bine si le face toate poftele;
• Feministele încearcă sa elimine dublu-standardele care sunt incorecte faţa de femei. Menţionează un dublu-standard care vizează un bărbat în faţa unei feministe şi in 90% din cazuri, va spune: "E un dublu-standard. Păţăşti.";
• Tot ce are de a face cu femeile e complet natural, dar toţi bărbaţii sunt nişte porci sexişti din naştere;

Iar acum, finalul apoteotic: Femeile nu au avantaje. Bărbaţii au fost mereu mai sus, aşa ca femeile au nevoie de avantajele astea!

Suntem clari, acum?

Trăind printre feministe

Nu prea am ce spune în acest ultim capitol al povestioarei mele, pentru că nu intru în contact cu multe feministe, însă încă nu am întâlnit nicio feministă care să nu urască de fapt bărbaţii, să nu dorească de fapt avantaje si favoruri în loc de egalitate, să nu se folosească într-un fel sau altul de către un dublu-standard.

Dacă aceste feministe există, îmi cer scuze în cazul în care le-am ofensat. De fapt, nu, nu o fac! :P

Ca bărbat, eu nu voi trata niciodată o femeie ca pe un obiect, dar atâta timp cât voi antagonizaţi TOŢI bărbaţii, îmi voi lua libertatea de a antagoniza toate feministele.