Am fost acuzat, într-un mod foarte grosolan, că fac parte dintr-o generaţie care nu are pasiuni. O generaţie teribilistă (mai mult decât părinţii noştri), o generaţie ratată, al cărui singur destin este acela de a face loc următoarei generaţii.
Nu vreau şi nu am timp şi poate nici pasiunea necesara (hehehe, ce amuzant sunt) ca să contraargumentez porcăria spusă mai sus la adresa generaţiei mele. În schimb, vreau să pun şi eu câteva întrebări.
Unu: Cine ne-a crescut?
Doi: Am avea alte pasiuni, dar ce putem face când tot ce vrem noi contravine cu ce vrea societatea?
Trei: Considerând întrebarea doi, daca suntem priviţi cu atâta scârbă şi ură de cei mai mari, mai ''vechi'', cum să nu ne îngropăm pasiunile cât de adânc putem? Cum să nu reacţionăm cu aceiaşi ură cu care suntem priviţi atunci când ne spunem părerile în momentul în care suntem mereu criticaţi?
Suntem violenţi. Suntem răi. Dar suntem ai voştri. Nu internetul e de vină, nu muzica e de vină, nu şcoala e de vină. De vină e mesajul transmis. Un mesaj care spune că noi suntem ceva... altceva. Ceva atât de diferit încât părem rebuturi, nu puncte forte in viitorul nostru comun.
Totul e bine şi frumos până veţi avea nevoie de noi. Iar atunci, noi, cu tot dispreţul de care vom fi în stare, vă vom întoarce spatele.
http://www.macleans.ca/society/life/get-ready-for-generation-z/
RăspundețiȘtergereAstia sunteti voi: cea mai puternica si cea mai inteligenta generatie de pana acum. Companiile isi fac strategii ca sa va atraga pentru ca studiile arata ca sunteti antreprenori. Bancile isi construiesc produse noi pentru ca studiile arata ca voi nu veti lua credite. Companiile de training astepta sa va primeasca pentru ca stiu ca voi nu tolerati educatia traditionala. Lumea se pregateste pentru voi si are asteptari foarte mari de la voi. Iesi din"cartier" si o sa vezi ca nu e cazul sa intoarceti spatele unei lumi care abia asteapta sa cresteti.