Sunt nervos. Atat de nervos incat voi scrie fara diacritice, pentru a putea pune ideile mai repede pe foaia ceasta virtuala. Atat de nervos incat o trebuit sa ma calmez, sa dorm, sa imi aranjez ideile in cap, inainte sa ma pun in fata tastaturii si sa bat cuvintele urmatoare. Va invit sa luati un loc si sa cititi cum se mai simt elevii din ziua de azi.
Majoritatea celor care imi citesc blogul stiu cine sunt. Pentru restul, trebuie sa mentionez ca sunt elev in Liceul Teoretic "Gheorghe Sincai" din Cluj-Napoca, un liceu de "prestigiu national", in care an de an este promovabilitate 100% la Bac si alte bullshituri propagandistice care l-ar face mandru' pe Raposatu'. Daca liceul e de prestigiu, profii ar trebui sa fie buni, asa-i? Corelatia implica cauzalitate.
Fals.
Daca toti profii ar fi buni, atunci nu as mai avea subiect de discutie. Daca toti profii ar fi oameni de calitate, care au ajuns pe merit la catedra, nu mi-as dedica o ora din viata spunand tuturor ce jalnic e sistemul de invatamant romanesc si cum am ajuns eu sa fiu auto-didact pentru ca nu mai suport ipocrizia "liceului meu de prestigiu."
Sa se inteleaga din start ca nu dau in toti profesorii. Sa se inteleaga din start ca cei ce merita respectul meu il au, iar cei ce nu pot sa plece invartindu-se. Nu ii bag pe toti in aceeasi oala, asa cum nu ii bag pe toti elevi in categoria inocentilor. Si eu am facut multe "fault-uri" la viata mea de elev. Nu sunt perfect si nu doresc sa fiu, dar stiu un lucru: nu sunt ipocrit. Ce spun, fac. Asa am fost crescut si asa m-am autoeducat.
Dar revenind la subiectul din mana, ca elev simt cum scoala ma seaca de puteri, in loc sa imi ofere puterea de a deveni cineva in viata. Simt ca am trecut peste pragul in care conteaza notele. Sunt constient de propriile cunostiinte si sunt perfect capabil sa reproduc, mai mult sau mai putin exact, cu sau fara propriile cuvinte, informatiile predate in clasa. Consider ca dispunand de aceste resurse nu exista diferenta intre 9 si 10, sau 5 si 7. Fiecare cum poate.
Spun ca am trecut peste aceasta faza ca sa ajung in alta faza, in care ce caut este calitate umana. Ma inconjur de acei oameni pe care ii aleg eu, pe baza unor criterii arbitrare, pe care aleg sa ii respect pentru ca am un cod moral pe care il respect. Si e vorba de toti oamenii, nu doar de cei de-o varsta cu mine.
Avand in vedere paragrafu' de mai sus, imi sare in ochi ipocrizia si nevoia de a avea dreptate tot timpul. In Sincai, intruchiparea acestui defect este minunabila, stimabila, inestimabila, indubitabila, extraordinara, preafericita, multiubita, etc. doamna Tambulea Livia, pe care nu imi e jena sa spun ca o urasc cu pasiune profunda. Am motive. Intrebati pe oricine face Mate cu ea; lucreaza prin dublu-standard.
Spune ca nu o intereseaza notele la alte materii, ci doar la Mate, dar cand vreunu' ia vreo nota mica, direct se uita in catalog daca ala ii pasta la alte materii. Amu, asta nu m-ar deranja atata de tare daca nu ar fi spus ca nu o intereseaza notele. Complicat, nu? Alta dovada de ipocrizie este ce a facut la ultimul test, la clasa mea, in care a dat o problema foarte vaga. Noi, zicandu-i acest lucru, ne-am confruntat cu o bariera atat de puternica, incat dupa ora am ramas cu un gust foarte amar in gura. Nu exista loc de dialog. Nu exista deloc...
Imi e practic imposibil sa fac ceva in aceasta situatie. Ma frustreaza neputinta mea de a face ceva pentru toti ceilalt elevi care vor sa nu mai vina 6-7 ore pe zi intr-un Auschwitz Scolar. Si, ca sa fie totul si mai misto, tranteste ministeru' si un minunat ROFUIP in care se stipuleaza ca elevii nu pot distribui materiale publicate in scoli fara acordul directiunii.
Implicatia e simpla. Avem dreptul de a face misto de defectele profilor printr-o revista? Da. Putem face asta? Depinde in intregime de directiune. Si ce directiune din minunata Romanica va accepta sa facem misto de profii din scoala? Corect, niciuna. Trebuie sa ai directori foarte deschisi la minte ca sa isi accepte defectele, iar asta e o problema care ma afecteaza pe mine si pe alti elevi.
Profii si directorii prea plini de ei, care isi manifesta autoritatea subminandu-ne noua libera exprimare, dreptul de a avea dreptate si care nu ne invata mai nimic TREBUIE SA DISPARA. Simplu.
Eu chem la bataie. Sa ii arate cineva la Mihacea sau la Tambulea ce parere am eu despre minunatul Liceu Sincai, in care am ajuns din sansa, dar de care m-am enamorat. Si nu din cauza celor doua sus-mentionate, ci din cauza profesorilor ca Bogdan Rusu, porcelit Pomelo, un profesor adorabil, comunicativ si extrem de corect, din cauza doameni profesoare Sanda Gabor, care face ce zice, asa cum zice, care m-a invatat lucruri noi, nu doar la Engleza, ci si pentru viata, din cauza profilor ca Ionela Iacob, cu care intr-un final ne vom lua bacul la Romana. Si m-am indragostit de Sincai datorita colegilor.
Prieteni pe care ii respect si iubesc pentru ca in acest proces de restabilire a unui echilibru natural m-au sustinut cand am creat Sincai Memes, pe un site neutru, in care facem misto de defectele profilor si astfel trecem peste acele defecte ale profilor de care ne place oricum. Ne dam seama ca nu toti sunt asa cum sunt. Iar cei ce nu sunt mai mult decat niste paraziti care se hranesc de pe inocenta noastra vor ramane asta.
Acei oameni care ne iau dreptul la libera exprimare cu amenintari nu sunt cu nimic mai diferiti decat extremistii de la Charlie Hebdo.
Eu vreau sa schimb ceva. Voi?
