miercuri, 21 ianuarie 2015

Auschwitz-ul Scolar

Sunt nervos. Atat de nervos incat voi scrie fara diacritice, pentru a putea pune ideile mai repede pe foaia ceasta virtuala. Atat de nervos incat o trebuit sa ma calmez, sa dorm, sa imi aranjez ideile in cap, inainte sa ma pun in fata tastaturii si sa bat cuvintele urmatoare. Va invit sa luati un loc si sa cititi cum se mai simt elevii din ziua de azi.

Majoritatea celor care imi citesc blogul stiu cine sunt. Pentru restul, trebuie sa mentionez ca sunt elev in Liceul Teoretic "Gheorghe Sincai" din Cluj-Napoca, un liceu de "prestigiu national", in care an de an este promovabilitate 100% la Bac si alte bullshituri propagandistice care l-ar face mandru' pe Raposatu'. Daca liceul e de prestigiu, profii ar trebui sa fie buni, asa-i? Corelatia implica cauzalitate.

Fals.

Daca toti profii ar fi buni, atunci nu as mai avea subiect de discutie. Daca toti profii ar fi oameni de calitate, care au ajuns pe merit la catedra, nu mi-as dedica o ora din viata spunand tuturor ce jalnic e sistemul de invatamant romanesc si cum am ajuns eu sa fiu auto-didact pentru ca nu mai suport ipocrizia "liceului meu de prestigiu."

Sa se inteleaga din start ca nu dau in toti profesorii. Sa se inteleaga din start ca cei ce merita respectul meu il au, iar cei ce nu pot sa plece invartindu-se. Nu ii bag pe toti in aceeasi oala, asa cum nu ii bag pe toti elevi in categoria inocentilor. Si eu am facut multe "fault-uri" la viata mea de elev. Nu sunt perfect si nu doresc sa fiu, dar stiu un lucru: nu sunt ipocrit. Ce spun, fac. Asa am fost crescut si asa m-am autoeducat.

Dar revenind la subiectul din mana, ca elev simt cum scoala ma seaca de puteri, in loc sa imi ofere puterea de a deveni cineva in viata. Simt ca am trecut peste pragul in care conteaza notele. Sunt constient de propriile cunostiinte si sunt perfect capabil sa reproduc, mai mult sau mai putin exact, cu sau fara propriile cuvinte, informatiile predate in clasa. Consider ca dispunand de aceste resurse nu exista diferenta intre 9 si 10, sau 5 si 7. Fiecare cum poate.

Spun ca am trecut peste aceasta faza ca sa ajung in alta faza, in care ce caut este calitate umana. Ma inconjur de acei oameni pe care ii aleg eu, pe baza unor criterii arbitrare, pe care aleg sa ii respect pentru ca am un cod moral pe care il respect. Si e vorba de toti oamenii, nu doar de cei de-o varsta cu mine.

Avand in vedere paragrafu' de mai sus, imi sare in ochi ipocrizia si nevoia de a avea dreptate tot timpul. In Sincai, intruchiparea acestui defect este minunabila, stimabila, inestimabila, indubitabila, extraordinara, preafericita, multiubita, etc. doamna Tambulea Livia, pe care nu imi e jena sa spun ca o urasc cu pasiune profunda. Am motive. Intrebati pe oricine face Mate cu ea; lucreaza prin dublu-standard.

Spune ca nu o intereseaza notele la alte materii, ci doar la Mate, dar cand vreunu' ia vreo nota mica, direct se uita in catalog daca ala ii pasta la alte materii. Amu, asta nu m-ar deranja atata de tare daca nu ar fi spus ca nu o intereseaza notele. Complicat, nu? Alta dovada de ipocrizie este ce a facut la ultimul test, la clasa mea, in care a dat o problema foarte vaga. Noi, zicandu-i acest lucru, ne-am confruntat cu o bariera atat de puternica, incat dupa ora am ramas cu un gust foarte amar in gura. Nu exista loc de dialog. Nu exista deloc...

Imi e practic imposibil sa fac ceva in aceasta situatie. Ma frustreaza neputinta mea de a face ceva pentru toti ceilalt elevi care vor sa nu mai vina 6-7 ore pe zi intr-un Auschwitz Scolar. Si, ca sa fie totul si mai misto, tranteste ministeru' si un minunat ROFUIP in care se stipuleaza ca elevii nu pot distribui materiale publicate in scoli fara acordul directiunii.

Implicatia e simpla. Avem dreptul de a face misto de defectele profilor printr-o revista? Da. Putem face asta? Depinde in intregime de directiune. Si ce directiune din minunata Romanica va accepta sa facem misto de profii din scoala? Corect, niciuna. Trebuie sa ai directori foarte deschisi la minte ca sa isi accepte defectele, iar asta e o problema care ma afecteaza pe mine si pe alti elevi.

Profii si directorii prea plini de ei, care isi manifesta autoritatea subminandu-ne noua libera exprimare, dreptul de a avea dreptate si care nu ne invata mai nimic TREBUIE SA DISPARA. Simplu.

Eu chem la bataie. Sa ii arate cineva la Mihacea sau la Tambulea ce parere am eu despre minunatul Liceu Sincai, in care am ajuns din sansa, dar de care m-am enamorat. Si nu din cauza celor doua sus-mentionate, ci din cauza profesorilor ca Bogdan Rusu, porcelit Pomelo, un profesor adorabil, comunicativ si extrem de corect, din cauza doameni profesoare Sanda Gabor, care face ce zice, asa cum zice, care m-a invatat lucruri noi, nu doar la Engleza, ci si pentru viata, din cauza profilor ca Ionela Iacob, cu care intr-un final ne vom lua bacul la Romana. Si m-am indragostit de Sincai datorita colegilor.

Prieteni pe care ii respect si iubesc pentru ca in acest proces de restabilire a unui echilibru natural m-au sustinut cand am creat Sincai Memes, pe un site neutru, in care facem misto de defectele profilor si astfel trecem peste acele defecte ale profilor de care ne place oricum. Ne dam seama ca nu toti sunt asa cum sunt. Iar cei ce nu sunt mai mult decat niste paraziti care se hranesc de pe inocenta noastra vor ramane asta.

Acei oameni care ne iau dreptul la libera exprimare cu amenintari nu sunt cu nimic mai diferiti decat extremistii de la Charlie Hebdo.

Eu vreau sa schimb ceva. Voi?


8 comentarii:

  1. Ai tot respectul meu pt acest articol !

    RăspundețiȘtergere
  2. jos palaria! ceva trebuie schimbat!

    http://cancluj.blogspot.ro/2015/02/profesorii-de-la-sincai-vor-sa-ii.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Un elev ca tine le dă lecţii jegoşilor numiţi abuziv profesori. Bravo, Hosule!

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Alex Hosu te felicit pentru curaj iar daca prin manevre dubioase iti vor inchide blogul (da, se poate intampla si asta) sa sti ca poti publica la mine pe blog viitoarele tale articole.
    http://petredalea.ro/je-suis-elev-de-la-sincai/

    RăspundețiȘtergere
  5. (continuare)
    Dacă nu alegi calea asta, mută-te frumos la alt liceu, fii demn - doar mergi acolo cu o reputație(!), profii știu asta - poartă tricouri cu ”The Wall” și arată că respecți pe cei care se respectă pe ei și pe cei din jur. Cu ceilalți poartă-te civilizat, pentru că te respecți pe tine.
    Nu uita în niciun caz că azi ești elev, dar mâine poți ajunge un om mai mare ca profii tăi. Ei și-au cam atins maximul în ceea ce pot face pentru societate. Tu ai tot potențialul. De pe poziția în care sunt ei maximul pe care îl pot face este să ajute niște tineri să își cunoască potențialul, să fie demni și să nu se rătăcească. Și pentru asta merită respectați și chiar iubiți. Cei care sunt departe de acest scop sunt niște ratați. Nu-i lăsa să te tragă în jos sau să te aducă în haos emoțional.
    Să știi, potrivit legii actuale, un fost elev cu notă mică la purtare poate ajunge magistrat, și, peste ani, îi poate privi în ochi pe foștii săi ”călăi”, făcându-i să coboare privirea sau să dea din colț în colț. Dar nici un magistrat nu poate interveni într-un regulament școlar și într-o practică din școli fără să îi fie adusă în față o acțiune de către o persoană direct și în concret afectată. Iar de la sine sau cu articole de presă lucrurile nu se vor schimba. Profesori care resimt barba unui elev ca un atentat la autoritatea lor de mascul alfa for mai fi, iar profesoare cu probleme nervoase din cauza a fel de fel de frustrări, asemenea.
    Liceul nu e Auschwitz. Liceul poate lăsă însă, în cei mai slabi, sechele. Iar poate cea mai crunte dintre ele sunt faptul că foștii liceeni continuă să aleagă calea mai facilă și mai eficientă când e vorba de a ajunge într-o poziție: cea a copierii, a fraudării la examene și a datului bine pe lângă cei care împart ciolanul în rest, făcând ”așa ca toată lumea”, în locul studiului, muncii, strădaniei și curajului de a avea o opinie proprie și de a și-o susține chiar și atunci când pare singulară. Poate părea greu să fi onest, demn și contra curentului dacă e cazul, dar vei descoperi că nu ești singur, și - atenție! - că există chiar oameni care săturat să li se dea ”limbi” și pe care o critică venită de jos, cu umor, îi înviorează.
    Nu lua ce ti-am scris aici ca pe un îndemn la vreo acțiune în instanță.
    Ia-o în felul următor: ai atras atenția cuiva care a fost acolo unde ești tu, a ieșit cu bine și a parcurs poteci pe unde profii tăi nu au ajuns.
    Am vrut să te fac conștient că furia nu ți-e aliat, că societatea asta funcționează după niște reguli - legi - de care dacă știi să te folosești poți avea câștig de cauză când ți se face o nedreptate, motiv pentru care e indicat să le cunoști chiar înainte de a se întâmpla acest lucru (așa cum un stat trebuie să fie pregătit cu armată înainte ca războiul să fie iminent), că TU ești cel care face alegeri, nu alții te transformă în ce ar vrea ei, că ești sau vei deveni ceea ce alegi să faci și că în funcție de asta îți vei câștiga respectul și că, de regulă, în viață nu există o singură variantă corectă. Important este ca TU să fii conștient de puterea ta interioară, care stă în demnitate, luciditate și un echlibru între fermitatea cu care aderi la valorile proprii, modul în care îți calculezi acțiunile și capacitatea de a îndura fără a îngenunchea interior ori a începe să te zbați haotic atunci când alții își exercită forța asupra ta.
    Ia la modul cel mai serios în calcul varianta ștergerii acestor comentarii de pe blogul tău. În contextul actual îl mai citesc și alții. Poți să le salvezi undeva și să le dai unor apropiați să-l citească.
    Îți doresc să treci cu bine prin încercarea asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă nepoate,

      Rămân la părerea, că Facebook e un spaţiu privat, mai ales într-un grup, chiar dacă ICCJ a hotărât altceva. Dacă la şcoală ai fi avut un comportament necorespunzător, ar fi fost altceva. Pe de altă parte, sincer, te credeam mai deştept. Dacă ai fi vrut cu adevărat să schimbi ceva, ai fi organizat o revoltă adevărată care să se audă până la Bucureşti. Aşa, n-ai făcut nimic. Başca le-ai tras o palmă părinţilor tăi.

      Ţine minte, dacă vrei să schimbi cu adevărat un lucru sunt necesare următoarele:

      1.Un cadru organizat, respectiv un cuvânt organizat care să cântărească greu.
      2.O alternativă, un plan pe care îl propui.
      3.Oameni care să te susţină.

      Tu, ce ai din cele de mai sus ? Miştocăreală ? Asta poate face orice om fără şcoală şi fără educaţie.
      Dă-ţi două palme, revino-ţi şi dacă vrei cu adevărat să schimbi, alege calea oficială, calea serioasă. Te voi susţine oricând.

      Mult succes în viaţă !

      Ștergere
  6. Mă regăsesc printre rândurile astea. Sunt clasa a 11-a şi observ profesorii şi chiar se ştie că unii dintre profesorii din liceul meu au dat bani să aibă post.. sunt prost pregătiţi, iar ei tot sunt pe post..

    RăspundețiȘtergere